1. De zici: Iubesc pe Dumnezeu
urând pe fratele-ți mereu,
/: din gură spui numai minciuni,
şi-n inimă ai mărăcini. :/

2. Când cinstea altuia pătezi,
cu vorbe grele-l ruşinezi,
/: când osândiri rosteşti mereu,
tu nu iubeşti pe Dumnezeu! :/

3. Când fratele ce ţi-a greșit,
nu-l ierţi, chiar dacă s-a căit,
/: ba încă-i faci un trai mai greu,
tu nu iubeşti pe Dumnezeu! :/

4. O, de-ai iubi cu-adevărat,
milos și gata de iertat!
/: Isus iubeşte-ntr-acest fel,
iubește, deci, și tu ca El! :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 229
Text: prelucrare